AUREL LUCIAN CHIRA

    Născut în satul Lipău, judeţul Satu Mare, la 10 iunie 1040;
    Copilărie în câteva sate ardeleneşti.
    Pensionar, inginer energetician (Poli Bucureşti).
    Membru al cenaclului Satiricon al Epigramiştilor din Cluj, din 2018
    Membru al LSR.
    Pseudonim: Bunicu Boboc (Boboc - porecla primită la naştere).
    Volume publicate:
• Cartea glumeţului, Editura Napoca Star, 2015
• Concert de toamnă, editura Napoca Nova
• Don Aurelio - A doua carte a glumeţului, Ed. Napoca Nova 2018.
    Publicări diverse în Seniorul, Antologii Napoca Nova, Epigrama, Confluenţe literare.
    Premiat la Festivalul de umor Geoagiu 2015 (proză umoristică scurtă).
    Coordonare Cerc literar la Centrul de vârstnici nr.1 Cluj.


LECŢIE DE ENGLEZĂ
Am avut un vis ciudat
Ş-am uitat ce am visat.
Geaba-ncerc anageneză,
Visul îmi era-n engleză...

PROVERB
În tinereţe fost-am crai
Şi mult bănet pe dame-am dat;
Dar am mai fost şi refuzat…
Nu oricând “crapă unde dai”.

CANINĂ
Că lingi căţelul tău pe bot,
E treaba ta, e foarte bine!
Dar după aia-i prea de tot,
Să vii şi să mă pupi pe mine.

COADĂ LA MĂNĂSTIRE
De mergi în coate şi pupi moaşte,
Nu, fericirea nu te paşte,
Nici n-o să dobândeşti iertare,
De nu pui ceva în căldare!

CĂŢEL LA BLOC
Dimineaţa-n fix orar,
Face treaba pe trotuar.
Ies grăbit, şi...neatent,
Calc pe-a lui devotament!

EPIGRAMIST TARDIV
Deşi mă plouă astăzi anii,
De rime încă-mi este foame;
La cer am înălţat pisanii,
Dar n-a plouat cu epigrame...

NONAGENARULUI LIBRAR IOAN VLAS
Îţi aminteşti, librar „de clasă”,
Cum activiştii te curtau,
Să le dai cărţile „sub masă”?
Cum o duci azi, habar nu au!

SOACRA INCINERATĂ
De-atunci rămas-am cu-n sindrom:
Pe soacră-am ars-o ca pe-o iască,
Dar teamă-mi e să nu renască...
Vezi Pegasul lui Poseidon.

AJUTORUL DAT DE AGHIOTANT
- Ioane, hai să-mi dai pastila,
Şi-ncălzeşte-o pe Rafila!
Colonelul, mult trecut:
- Împreună, am putut!


PRIMATE-HAZ” 40
(Cenaclul „SATIRICON”, Turnul Croitorilor)

Cu patruzeci de ani ani în urmă,
Maimuţele glumeţe dintr-o turmă,
Într-o pădure din Masivul Anzi,
Conduse de vreo trei sau patru granzi,
Au înf’ințat un Club -„PRIMATEHAZ”,
Să poată râde, când foamea dă răgaz.

Acuma au un demn şi minunat oficiu,
Un turn-ruină rămas din Machu Picchu.
Au Preşedintele faimos şi plin de haz,
Un Vice care-n lupte fu viteaz,
Şi-un secretar ce stă mereu în pom,
Cu ochelari, ce seamănă a om.

În fiecare lună ţin un Cenaclu-n turn,
Când păsările intră în somnul lor nocturn.

Gorile, cimpanzei şi câte un gelado,
Mulţi uakaris cheli, paviani şi bonobo,
Macaci şi babuini, dar mulţi din vechiul val,
Cu-o vârstă medie, aproape de final...
Pe frunzele de cola, catrene-au zgâriat,
Iar pe cele mai slabe, lacomi le-au mestecat.

În mare veselie, stau pe câte-o cracă,
Şi-un staroste citeşte ce au adus: o „cioacă”.
Cu gura la urechi, se-aude râs nocturn,
(Uitasem să vă spun: crescut-au pomi în turn).
În funcţie de râs, judele număr´ voturi,
Cât a râs fiecare, şi-apoi le-aşează-n sorturi.

După orice şedinţă, se duc la Barul Jungla,
Şi se-nfruptă cu poftă, cu fructe de marula.
Alungă de sub pom, câte-un chiţcan beţiv
(Un babuin mai lacom, este mai impulsiv),
În fine, clătinaţi, spre pomul dat de mama,
Cântă aiurea-n cor „Trăiască epigrama!