IOAN MARINESCU

    S-a născut în București, la 28 aprilie 1940.
    A fost cercetător șt.pr.gr.I în domeniul medicamentelor;
    Membru al cenaclului Satiricon al epigramiștilor clujeni din 1996.
    Membru UER.
    Membru al Uniunii Scriitorilor Români din 1999.
    Membru al Societății Române de Haiku.
    Volume publicate - 30 din care 5 de epigrame:
- „Văduv de amantă” - 2001;
- „Mireasă cu prospect” - 2004;
- „De-râdere” - 2006;
- „Epigrame cu burta la lună” - 2007;
- „Vecinii în epigramă” - 2019.
    În intervalul 1996-2006 a publicat, la editura Hipparion din Cluj-Napoca, peste 15.000 de bancuri cu tematică diferită, grupate în 116 plachete și 14 antologii, salvând astfel, pentru posteritate - conform criticii de specialitate - această formă de ”folclor verbal urban”.
    A apărut în peste 50 de antologii de epigrame și haiku-uri, texte umoristice scurte etc., precum și în numeroase ziare și reviste. Postările umoristice de pe pagina de Facebook au primit peste 200.000 de like-uri și peste 4.000 de menționări speciale.
    A câțtigat peste 30 de premii, mențiuni și diplome la concursurile de epigrame, poezie, proză unoristică scurtă și haiku-uri din țară și din Republica Moldova, din care un premiu al USR, filiala Cluj și două premii la Festivalul Național de Poezie ”Octavian Goga”.


O-DĂ SLĂNINEI

Slăvită fi în veci slănină glorioasă,
Ardealul te consumă la fel ca la-nceput
Și te găsim de-asemeni în fiecare casă,
La omul mai sărac sau la un om avut.

Sacrificăm grăsunul să-i colectăm slănina
O afumăm în pod sau unde ne convine,
Iar când o dăm la masă, să nu ne doară splina
Asociem palinca, să ne-„afumăm” mai bine.

Nu-i înjurați pe snobii ce ies la cumpărat,
Cer ”kaizer” sau chiar ”bacon”, pentru stomac subțire,
De fapt e tot slănină cu numele schimbat,
Dar asta n-o să schimbe a noastră prețuire.

Și de în miez de vara, în pod, găsim slănină,
Acolo aninată de grinda cea bătrână,
Mai sunt și azi olteni, cu inima haină,
La muște le ia scara,acolo să rămâna.

Ne-ajuți să-nvingem gerul,adesea și dușmanii,
Cu ceapa și palinca alături viețuind,
Vom bea și vom mânca de-o să ne-ajungă banii,
Și-apoi ne vom uita la câte-un porc cu jind.

Vreau în sicriu să-mi puneți,de slană,o bucată
Și-o glajă de palincă,ca să le am de drum,
Iar dac-o fi și-o ceapă, cu inima curată,
Voi împărți din ele, dar într-un mod postum.

Iar pentru ardeleni,când anii curg ca apa,
Stindard va fi slănina, palinca și cu ceapa.

(Premiul I la FESTIVALUL SLĂNINEI,
Cluj-Napoca, 2012)


RUGĂCIUNE DE BURLAC
(parodie după „Rugăciune pentru cal”
de Spiridon Popescu)

Doamne, grijă ai de mine,
Nu mă crede un farsor,
Fă-mi şi mie doar un bine:
Nu lăsa să mă însor.

Doamne, grijă ai de mine,
Eu bărbatul însurat,
Fă chiar Tu, că altul cine,
Ca să nu fiu înşelat.

Iar de s-o-ntâmpla aceasta,
Mai devreme, mai târziu,
Doamne, să îndur năpasta,
Fă măcar ca să nu ştiu.

Şi de-o fi să aflu-n fine,
Că belele sunt dese,
Doamne-ndură-Te de mine,
Fă măcar să nu îmi pese.



GERUL BOBOTEZEI ȘI PENSIONARII
E plin de iarnă cartierul,
Vezi peste tot însemnele,
S-au bucurat că a dat gerul,
C-o să le crape lemnele.

PAUPERITATE
Ani grei ceruse procurorul,
Acuza-i făr’de echivoc,
C-a spart o bancă,cu toporul,
S-o pună,de Crăciun, pe foc.

NONȘALANȚĂ
Nu e frig,dar plouă,
Vremea-i tot mai rece,
Ce ne pasă nouă...
Ce ne pasă zece.

LA VERNISAJ
”Natură moartă” – prețu-i afișat
Și-o biată amatoare de pictură,
Plină de jenă s-a interesat,
De poate s-o plătească în natură.

LUI MARCEL PROUST
E un destin cu care s-a născut,
Să-i trecă viața-ntr-o vâltoare,
”În căutarea timpului pierdut”,
”La umbra fetelor în floare”.

ÎNȘTIINȚARE
În viața asta plină de orori
Și pe de-asupra mult prea strâmb făcută,
De mulță vreme nu citesc scrisori,
Decăt pe-a ”III-a” și pe cea ”pierdută”.

CEEA CE CONTEAZĂ
Afirmă teologul,
Din tot ce-i omenesc,
Contează necrologul,
...că morți se mai găsesc.