EUGEN EMIL COȚA

    S-a născut la 21 mai 1947, în comuna Micești din județul Cluj.
    Locuiește de 50 de ani în Cluj-Napoca.
    Este poet, epigramist, pictor și grafician.
    A fost militar de carieră.
    Este membru al cenaclului Satiricon al epigramiștilor din județul Cluj.     Membru al UER;
    Membri al LSR;
    Membru al AAP din județul Cluj.
    A publicat volumele:
- Dincolo de zbor (poezii), Editura Grinta, 2006
- Parodii după parodii (parodie), Editura Napoca Nova, 2014
- Sonete vesele și triste (sonet),Editura Napoca Nova, 2018
    În curs de apariție:
- Prin jungla amintirilor (poeme) Editura Napoca Nova, 2019.     Are numeroase apariții în antologii literare și de umor din țară și străinătate (peste 85).
    A fost redactor-colaborator la mai multe reviste din țară.
    A făcut parte din jurii diverse la concursuri: de poezie, de epigramă, pictură, fotografie și gragică de carte.
    Este membru în mai multe cenacluri din Cluj-Napoca.
    Apare în volumul Personalități de pe Valea Hășdății, de Valentin Vișinescu, Editura Cartea Cărții de Stiință, Cluj-Napoca, 2016.
    A fost vicepreședinte al AAP din județul Cluj peste 10 ani.
    Este redactor coordonator al Antologiilor literar-artistice Napoca Nova.
    A obținut peste 120 de premii la poezie, epigramă, pictură, grafică de carte și la volumele de autor.

POLIVALENȚĂ Sunt boem în bună parte, Scriu poezii și epigrame, Pictez, fac grafică de carte Să fiu nemuritor... de foame! LA SALINĂ, LA TURDA M-am dus cu cârje la Durgău, M-au dat și cu nămol și sare, Trei zile n-am iesit din tău Și-am revenit... cu o SALVARE! DUPĂ OPERAȚIA PE CORD DESCHIS Mi-au pus o valvă de mistreț Și unii cred că-s mai isteț... Cert e că nu mai sunt mofluz Și toamna... trec pe cucuruz! ULTIMA BUCURIE A PENSIONARULUI Să dea Bunul Dumnezeu Să fac șaptezeci și eu C-am să umblu teleleu Și pe gratis, pe troleu. IDILĂ MONDENĂ După ea turbat am fost Mai cu rost, mai fără rost Până ce-ntr-o zi, nebuna, M-a-nșelat... taman cu una! TRADIȚIONALĂ Amicul meu, de multe ori, Se clatină mergând pe cale; Venind la noi de sărbători Mănâncă vin și bea sarmale. UNIUNEA EUROPEANĂ (și românii) Să-i tot dai și să nu speri, S-o iubești și să nu-i ceri, Până când te duce popa... Asta-mi este Europa! EMIL BOC RĂMÂNE PRIMAR Clujenii au mereu o scuză Și dacă-s derutați un pic Mereu sunt inspirați de muză S-aleagă răul cel mai mic. DUPĂ TABERELE DE CREAȚIE Pe simeze-i tot ”furtună” - Vin criticii să țină spiciuri Iar pictorii să-și mai depună Tomnatic, ultimele...kitsch-uri!

DE TOAMNĂ ”A ruginit frunza din vii” Si traseistele – se pare - Lasă șoselele pustii Și se retrag ...pe trotuare! CONTROL PERIODIC LA CARDIOLOG La medic eu mă duc lunar: Mi-au pus o valvă de mistreț Și de n-am plicu-n buzunar, El mă trimite la... coteț! PĂLĂRIA DESPRE PURTĂTOR (Pesonificare) Sub pălăria-i colosală, El nu ascunde multă școală; I-am spus, și fără de ocol: Ce mai chelie, ce cap... gol! SONETUL ERORII Mi-ai apărut pe clipa timpului ușor, Venind, parcă, din Marea Veșnicie, Între noi, n-a fost nimic din ce putea să fie, Ai fost o dulce amăgire după care mor. Un curcubeu, un arc peste-o câmpie, Fata Morga fără lacrimi, dor ; Mi-ai dat o mână ca la muritor Și-ai dispărut... pe unde, nu se știe. Te caut de nebun în nopțile cu stele Prin Carul Mic, dar și prin Carul Mare, Prin praf stelar, în umbră de castele. Cât pot s-aștept când inima mă doare ? Pe-o cărăruie nu-i nici loc pentru inele... N-am încăput pe ea dintr-o eroare. SONET TÂRZIU Nu știu de-i Universul din monade, Da cred în două drepte paralele, De lună știu, și de puzderia de stele, De firide, ziduri, poduri și arcade. Știu de veacuri de ochii dragei mele, De doine știu, de focuri și balade - Știu că lângă mine bine-ți șade Și-i jale cămd te-ascunzi după perdele. Nu am speranță multă să mai sper, Nici somn destul să mai visez, Că și Divinu-i, azi, mai auster. În El mi-am pus un ultim crez Și până mă voi ridica la cer, N-ar fi exclus, prin mine să iernez..