MIHAI TEOGNOSTE

    Născut în Bucureşti, la 29.07.1942.
    Inginer TCM.
    Membru al cenaclului Satiricon al Epigramiştilor din Cluj, din 1978.
    Membru fondator al UER.
    Membru fondator al Clubului Cincinat Pavelescu, București.

    Volume publicate:
• Alter Ego, Editura Napoca Nova, 2017.

    A apărut în numeroase antologii, culegeri tematice de epigrame, în ziare, reviste și pe diverse site-uri literare.
    A câștigat numeroase premii la concursuri de epigramă, în România, Republica Moldova.
    A făcut parte din jurii la diverse concursuri de epigramă din țară.

LOGICĂ Munca l-a crea pe om, Când l-a coborât din pom. Lenea-i şi mai cu folos, Că-l coboară mult mai jos. UNUI CONFRATE Talentul tău, în plin avânt, Mă-ndeamnă a mă închina În faţa lui pân-la pământ, Că e pe-acolo, pe-undeva. JUSTIFICARE (confraţilor ce se miră că mai scriu) Cu epigrama mea o tot întind, Sperând, atunci când mor, să mor zâmbind, Că n-o să pot să hohotesc cu glas, Ştiind, pe voi, în ce rahat vă las. PRESIUNI Cu braţe moi, săruturi dulci M-atragi, pe pat de fân mă culci, Cu mii de farmece insişti, Dar tot nu trec la ţărănişti! BINEFACERE De când e blocaj la fumat, Se iese la aer curat, Din fund de localuri, afară, Să tragi, sănătos, din ţigară. UNUI ELEV Cum primăvara-i preafrumoasă, Cu o colegă-o ştergi din clasă, Te pierzi cu dânsa prin boscheţi Şi-nveţi, şi-nveţi, şi-nveţi, şi-nveţi... DEZAMĂGIRE TELEFONICĂ Cică mobilul nu tâmpeşte, Afirmă-un studiu englezesc. Păi asta mă nenoroceşte, Că eu ce scuză mai găsesc? VIZIONAR Eminescu, când a scris Despre-o floare că-i albastră, Şi nu roz, în mod precis Intuia reforma noastră. LIMBI STRĂINE Le-nvaţă astăzi orice pui de dac Şi păsări ce-n ogrăzi înfruntă frigu’, Cocoșul cântă-n stradă cotcodac Și, prin guvern, găina cucurigu! LIBERTATE Când reveni inopinat Și o găsi cu alt bărbat, Surprins, află din gura ei: ”Ești liber să gândești ce vrei!”

VREMEA LUI CARAGIALE În asemenea măsură Afectat de viața dură De atunci, a scris ”Năpasta”. Dar s-o fi trăit pe asta! OPTIMISM Chiar când nu mi-a fost ușor Și mai că-mi venea să latru, Tot am mai avut umor Și nu negru, doar mulatru. FIUL MEU Dup-un lung șomaj barbar, Azi să cheltuie-și permite: Figurează-n state, iar. Mde ... în Statele Unite. EMIGRANT Nepotul meu din București Spre Vest migrat-a, spre mai bine Și duce-o viață ca-n povești. S-a stabilit în Cluj. La mine. ÎN PRIMĂRIE De mită, ca s-o țină-n frâie, Toți fug ca dracul de tămâie, Că înăuntru nu se ia, Da, dar afară-i altceva. URĂRI COMPLETE V-aștept cu sorcova la mine, Dar meditați, venind încoace, Când îmi urați belșug și bine, Să-mi spuneți și prin ce mijloace. POARTA SĂRUTULUI (blasfemie) Lui Brâncuşi i-am reproşat Că putea fi mai complex, Dacă ar mai fi sculptat Şi o Poartă pentru Sex. EMINESCU ATÂT DE VIU La cele cinci Scrisori, Cu tâlcul lor profund, Îmi vine-adeseori Să-i şi răspund. PROMISIUNE RESPECTATĂ Când la un bar o întâlni, În prima clipă îi şopti: ”Tu singură n-o să mai fii!” Și o lăsă cu doi copii. NEPOATEI Ea seamănă din zi în zi Mai mult cu oamenii cei mari, Că plânge din te miri ce-o fi Și tace numai pe dolari.